Articulația sacroiliacă (ASI) joacă un rol crucial în biomecanica corpului uman, conectând coloana vertebrală cu pelvisul. Problemele asociate cu această articulație pot cauza dureri lombare, pelvine sau iradiate în membrele inferioare. Manipularea articulației sacro-iliace este o tehnică utilizată în special în terapia manuală pentru ameliorarea durerii și restabilirea mobilității . 

Terapia Yumeiho este o metodă de reechilibrare a corpului, bazată pe tehnici de manipulare, stretching și presiune aplicate asupra articulațiilor și țesuturilor moi. Aceasta include ajustarea articulației sacro-iliace pentru a restabili simetria corpului și a îmbunătăți postura. Terapia Yumeiho se concentrează pe corectarea dezechilibrelor la nivelul pelvisului, reducerea tensiunii musculare și stimularea circulației locale. Prin aplicarea multiplelor tehnici, Terapia Yumeiho poate contribui la deblocarea ASI, facilitând astfel o mai bună funcționare biomecanică a întregului corp și promovând o stare de sănătate optimă.

Beneficiile Manipulării ASI

1. Reducerea durerii

   – Manipularea poate elibera tensiunea acumulată și poate reduce iritația nervoasă, ceea ce duce la o ameliorare rapidă a durerii lombare sau pelvine. Prin aplicarea unor tehnici manuale precise, presiunea exercitată asupra terminațiilor nervoase din zona ASI este diminuată, ceea ce contribuie la scăderea inflamației locale și a disconfortului. De asemenea, manipularea poate influența modul în care creierul percepe durerea prin activarea mecanismelor inhibitorii ale sistemului nervos central, reducând astfel sensibilitatea la durere.

2. Îmbunătățirea mobilității

   – Prin realinierea articulației, pacienții pot observa o creștere a amplitudinii de mișcare și o mobilitate sporită. Blocajele articulare pot restricționa mișcările normale ale bazinului și coloanei vertebrale, iar manipularea contribuie la deblocarea acestora, permițând o mai bună flexibilitate și o funcționare optimă a segmentelor implicate.

3. Reducerea tensiunii musculare

   – Dezechilibrele biomecanice pot provoca contracturi musculare. Manipularea poate relaxa musculatura și reduce spasmele. Prin reechilibrarea poziției articulației sacro-iliace, mușchii adiacenți nu mai sunt supuși unui stres constant, ceea ce duce la o detensionare și o relaxare musculară mai eficientă.

4. Stimularea circulației locale

   – Prin deblocarea articulației, fluxul sanguin poate fi optimizat, favorizând astfel procesul natural de vindecare. Îmbunătățirea circulației în zona pelvină și lombară contribuie la eliminarea toxinelor și la o mai bună oxigenare a țesuturilor, accelerând recuperarea și reducând inflamația.

5. Influențarea pozitivă a posturii

   – Prin eliminarea disfuncțiilor ASI, se poate obține o postură mai echilibrată și o reducere a tensiunilor asupra altor structuri ale coloanei vertebrale. O articulație sacro-iliacă blocată poate determina compensări posturale în alte regiuni ale corpului, ceea ce duce la probleme biomecanice suplimentare. Prin corectarea alinierii ASI, întregul lanț kinetic al corpului beneficiază de o stabilitate și un echilibru îmbunătățit.

6. Corectarea dezechilibrelor pelvine

   – Dezechilibrele pelvine pot apărea din cauza unei disfuncții a articulației sacro-iliace, afectând astfel mersul, postura și distribuția greutății corporale. Prin manipulare, se poate restabili echilibrul între cele două părți ale bazinului, prevenind astfel apariția altor probleme musculo-scheletale. O aliniere corectă a bazinului reduce tensiunea asupra coloanei vertebrale, a șoldurilor și a genunchilor, îmbunătățind astfel funcționalitatea generală a corpului.

Mecanismele corectării dezechilibrelor pelvine</strong>

• Restabilirea mobilității articulației sacro-iliace

1. 1. O disfuncție a ASI poate determina blocaje articulare sau restricții de mișcare care duc la o postură asimetrică.
   2. Manipularea aplică forțe controlate pentru a debloca articulația și a permite o mișcare simetrică a bazinului.

• Echilibrarea tensiunii musculare

1. 1. Dezechilibrele pelvine sunt adesea însoțite de contracturi musculare asimetrice.
   2. Prin manipulare, sunt stimulate organele tendinoase Golgi și fusurile neuromusculare, ceea ce duce la relaxarea mușchilor hipertonați și activarea celor hipotonici.
   3. Acest lucru reechilibrează forțele care acționează asupra bazinului și coloanei lombare.

• Reajustarea poziției oaselor iliace

1. 1. O disfuncție a ASI poate duce la rotații sau înclinații ale oaselor iliace, ceea ce poate modifica lungimea aparentă a membrelor inferioare și poate afecta mersul.
   2. Manipularea contribuie la realinierea oaselor iliace și la distribuția uniformă a sarcinii asupra membrelor inferioare.

• Reducerea compensărilor posturale

1. 1. Un bazin dezechilibrat poate determina modificări la nivelul coloanei vertebrale și membrelor inferioare.
   2. Prin realinierea ASI, se reduce nevoia corpului de a compensa prin modificări ale curburilor coloanei (ex: scolioză funcțională) sau prin tensionarea unor grupe musculare.

• Optimizarea distribuției greutății corporale

1. 1. O disfuncție sacro-iliacă poate duce la o distribuție inegală a greutății între partea dreaptă și cea stângă a corpului.
   2. Manipularea articulației ajută la uniformizarea presiunii exercitate asupra bazinului și membrelor inferioare, îmbunătățind echilibrul și stabilitatea.

7. Stimularea sistemului nervos – Manipularea articulației sacro-iliace poate activa receptorii proprioceptivi, care trimit semnale către creier pentru a îmbunătăți coordonarea și echilibrul. De asemenea, această tehnică contribuie la relaxarea sistemului nervos autonom, reducând nivelul de stres și favorizând o stare de bine generală. Prin influențarea sistemului nervos periferic și central, manipularea poate îmbunătăți răspunsurile neuromusculare și poate crește gradul de conștientizare a poziției și mișcării corpului.

8. Reducerea inflamației – Manipularea ASI poate contribui la scăderea procesului inflamator prin îmbunătățirea drenajului limfatic și stimularea circulației sanguine. Inflamația cronică a articulației sacro-iliace poate duce la rigiditate și disconfort persistent; prin restabilirea mobilității și reducerea presiunii exercitate asupra țesuturilor înconjurătoare, se facilitează recuperarea și se diminuează simptomele inflamatorii.

9. Stimularea receptorilor mecanici  – În urma manipulărilor sacro-iliace are loc printr-un proces biomecanic și neurofiziologic complex. Acești receptori sunt structuri senzoriale specializate situate în articulații, ligamente, tendoane și mușchi, având rolul de a detecta modificările de presiune, întindere și poziție. Această stimulare are loc prim mai multe mecanisme:

a. Deformarea țesuturilor moi și a capsulei articulare

1. 1. Manipulările sacro-iliace generează o forță mecanică asupra articulației și țesuturilor adiacente, ceea ce determină o întindere controlată a capsulei articulare și ligamentelor.
   2. Această întindere activează receptorii mecanici, cum ar fi <strong>corpusculii Ruffini și corpusculii Pacini, care răspund la modificările de tensiune și vibrație.

b. Modificarea presiunii intra-articulare

1. 1. Manipulările pot determina o schimbare a presiunii în articulația sacro-iliacă, stimulând astfel nociceptorii (receptorii durerii) și mecanoreceptorii.
   2. Prin această stimulare, sistemul nervos central primește semnale care pot duce la relaxarea musculaturii și îmbunătățirea mobilității.

c. Activarea fusurilor neuromusculare și a organelor tendinoase Golgi

1. 1. În timpul manipulării, mușchii și tendoanele din jurul ASI sunt întinși și comprimați, ceea ce activează fusurile neuromusculare, responsabile de detectarea modificărilor de lungime musculară, și organele tendinoase Golgi, care răspund la tensiune.
   2. Această activare determină o relaxare reflexă a mușchilor tensionați (prin mecanismul de inhibiție autogenă), contribuind la reducerea rigidității și îmbunătățirea mobilității și la reglarea echilibrului muscular dintre partea dreaptă și stângă a bazinului.
   3. Prin manipulare, mușchii din jurul articulației sacro-iliace sunt întinși sau relaxați, ceea ce îmbunătățește capacitatea creierului de a percepe și controla tonusul muscular.

d. Eliberarea gazelor intra-articulare și efectul de cavitație

1. 1. Uneori, în urma unei manipulări, se poate auzi un sunet de „pocnitură” (cavitație), care apare ca urmare a eliberării gazelor din lichidul sinovial.
   2. Acest fenomen poate stimula receptorii din capsula articulară și poate determina o reducere temporară a sensibilității la durere, prin mecanisme neuromodulatoare.

e. Reglarea tonusului muscular prin reflexe spinale

1. 1. Activarea receptorilor mecanici determină o influență asupra măduvei spinării, generând reflexe care ajustează tonusul muscular din regiunea lombosacrală.
   2. Astfel, se obține o detensionare a musculaturii paravertebrale și pelvine, ceea ce ajută la reducerea durerii și îmbunătățirea posturii.
   3. Activarea receptorilor proprioceptivi prin manipulare determină o creștere a semnalelor aferente către măduva spinării și creier, ceea ce îmbunătățește percepția poziției și mișcării bazinului.
   4. Acest efect contribuie la recalibrarea controlului neuromuscular și la reducerea compensărilor posturale defectuoase.

Prin aceste mecanisme, manipularea sacro-iliacă nu doar că îmbunătățește mobilitatea și reduce durerea, dar influențează și întregul sistem neuromuscular, contribuind la o mai bună coordonare și stabilitate a bazinului.

În concluzie manipularea articulației sacro-iliace este o metodă eficientă pentru ameliorarea durerii și restabilirea funcției normale a articulației. Cu toate acestea, este esențial ca această tehnică să fie efectuată de către un specialist calificat pentru a minimiza riscurile. Trebuie ținut cont de faptul că nu toți pacienții răspund la manipularea articulației sacro-iliace, iar eficacitatea poate depinde de cauza exactă a durerii sau disfuncției.